Descoperire arheologică

Descoperire arheologică fabuloasă în zona sacră de la Porolissum. Surpriza de sub capacul de o tonă şi jumătate

Premieră în istoria cercetărilor arheologice din Complexul Arheologic Porolissum, din Sălaj. Un sarcofag din calcar cioplit, vechi, probabil de aproape 2.000 de ani, a fost descoperit în zona sacră din complex.

Prezenţa sarcofagului în zonă a fost pusă în evidenţă cu ocazia săpăturilor de salvare ce au loc în Complexul Arheologic Porolissum pentru proiectul ”Circuitul Castrelor”. Arheologii au descoperit sarcofagul în timp ce săpau pe traseul unei viitoare reţele electrice, ce ar urma să alimenteze cu electricitate sistemul de iluminare nocturnă a complexului. Potrivit arheologului Horea Pop, şeful Secţiei de Cercetare din cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, acest prim sarcofag descoperit la Porolissum nu a apărut, aşa cum ar fi fost de aşteptat, în necropolele din complexul arheologic, ci a fost descoperit întâmplător, în zona sacră, mai exact între templul zeului Bel şi vama romană, în apropiere de drumul roman. În data de 27 iulie, cu sprijnul executantului lucrărilor de restaurare, capacul sarcofagului, care cântăreşte aproximativ o tonă şi jumătate, a fost ridicat, dezvăluindu-le arheologilor conţinutul pe care, până în acel moment, doar îl anticipau. În 28 iulie, 2015 specialiştii Muzeului Judeţean au trecut la cercetarea acestui conţinut, reprezentat, din nefericire, de numai câteva oseminte.

”Din păcate, conţinutul sarcofagului a fost jefuit integral în antichitate. Scobitura căutătorilor de comori este evidentă în capacul sarcofagului, ceea ce înseamnă că jaful s-a petrecut chiar în acel loc. Hoţii au furat tot, inclusiv opaiţul cu care morţii erau, în mod obligatoriu, îngropaţi”, explică Horea Pop. Ce este, însă, deopotrivă, interesant şi intrigant este faptul că din sarcofag au dispărut şi o parte dintre oasele celui îngropat acolo, ceea ce ar putea duce cu gândul la ipoteza că în respectivul mormânt ar fi fost îngropat un sfânt. ”Nu am găsit nici un os lung, de genul femurului, care ştim că se păstrează bine în timp. Am găsit doar o mandibulă, un radius şi un cubitus de la o mână, un fragment de humerus şi câteva oase mai mici. Este straniu...”, completează arheologul.

Horea Pop susţine că defunctul a fost, cu siguranţă, un personaj important pentru comunitate, fapt ce decurge, pe de-o parte, din aşezarea sa într-un sarcofag, lucru deloc comun la acea vreme, dar şi din poziţionarea sarcofagului în afara necropolei, într-un loc izolat, privilegiat.

”Oasele păstrate vor fi date spre analiză unui antropolog pentru a avea informaţii despre personajul depus în mormânt. Din fericire, avem mandibula acestuia din care se va putea extrage ADN şi se va putea face o datare precisă cu carbon C14”, spune arheologul sălăjean. Deocamdată, se presupune că sarcofagul ar fi de epocă romană, însă arheologii nu exclud varianta ca el să aparţină unei perioade mai târzii.

Intenția Muzeului Județean de Istorie și Arta este de a restaura sarcofagul și de a-l expune protejat în apropierea locului unde a fost găsit.